Mircea Basarab |
compozitori

Mircea Basarab |

Mircea Basarab

Data nașterii
04.05.1921
Data mortii
29.05.1995
Profesie
compozitor, dirijor
Țară
România

Pentru prima dată, ascultătorii sovietici l-au cunoscut pe Mircea Basarab la sfârșitul anilor 1950, în timpul unui turneu în URSS al Orchestrei Simfonice din București, care poartă numele lui J. Enescu. Atunci dirijorul era încă tânăr și avea puțină experiență – a urcat pe podium abia în 1947. Ce-i drept, în spatele lui nu erau doar anii de studii la Conservatorul din București, ci și un bagaj considerabil de compozitor și chiar munca pedagogică în „alma mater” ”, unde predă o clasă de orchestră din 1954, și, în sfârșit, broșura „Uneltele Orchestrei Simfonice” scrisă de el”.

Dar într-un fel sau altul, talentul tânărului artist s-a manifestat clar chiar și pe fundalul unui maestru atât de magnific precum șeful de atunci al Orchestrei din București, J. Georgescu. Basarab a condus la Moscova un program substanțial, care a cuprins lucrări atât de diverse precum Simfonia lui Franck, Pinii Romei de O. Respighi și compozițiile compatrioților săi – Suita I a lui G. Enescu, Concertul pentru orchestră de P. Constantinescu, „Dans” de T. Rogalsky. Criticii au remarcat că Basarab este „un muzician extrem de talentat, înzestrat cu un temperament de foc, cu capacitatea de a se dedica dezinteresat artei sale”.

De atunci, Basarab a parcurs un drum artistic lung, talentul lui s-a întărit, s-a maturizat, s-a îmbogățit cu noi culori. În ultimii ani, Basarab a făcut turnee în aproape toate țările europene, a participat la festivaluri de muzică majore și a colaborat cu cei mai buni soliști. A cântat în repetate rânduri în țara noastră, atât cu orchestre sovietice, cât și din nou cu Orchestra Filarmonicii din București, al cărei dirijor principal a devenit în 1964. „Performanța sa”, după cum notează criticul un deceniu mai târziu, „este încă temperamentală, a căpătat amploare, profunzime mai mare.”

Deținând un repertoriu bogat, Basarab, ca și până acum, acordă o mare atenție promovării compozițiilor compatrioților săi. Ocazional, interpretează și propriile compoziții – Rapsodie, Variațiuni simfonice, Triptic, Divertimento, Sinfonietta.

L. Grigoriev, J. Platek, 1969

Lasă un comentariu