Meliton Antonovich Balanchivadze (Meliton Balanchivadze) |
compozitori

Meliton Antonovich Balanchivadze (Meliton Balanchivadze) |

Meliton Balanchivadze

Data nașterii
24.12.1862
Data mortii
21.11.1937
Profesie
compozitor
Țară
Rusia, URSS

M. Balanchivadze a avut o fericire rară – să pună prima piatră în temelia muzicii artistice georgiane și apoi să urmărească cu mândrie cum a crescut și s-a dezvoltat această clădire de-a lungul a 50 de ani. D. Arakishvili

M. Balanchivadze a intrat în istoria culturii muzicale ca unul dintre fondatorii școlii de compozitori georgieni. O figură publică activă, un propagandist strălucitor și energic al muzicii populare georgiane, Balanchivadze și-a dedicat întreaga viață creării artei naționale.

Viitorul compozitor a avut devreme o voce bună, iar din copilărie a început să cânte în diferite coruri, mai întâi la Kutaisi, iar apoi la Seminarul Teologic din Tbilisi, unde a fost numit în 1877. Cu toate acestea, o carieră în domeniul spiritual nu a atrage tânărul muzician și deja în 1880 a intrat în trupa de cântare a Operei din Tbilisi. În această perioadă, Balanchivadze era deja fascinat de folclorul muzical georgian, cu scopul de a-l promova, a organizat un cor etnografic. Munca în cor a fost asociată cu aranjamente de melodii populare și a necesitat stăpânirea tehnicii compozitorului. În 1889, Balanchivadze a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde N. Rimsky-Korsakov (compoziție), V. Samus (cânt), Y. Ioganson (armonie) au devenit profesori.

Viața și studiul la Sankt Petersburg au jucat un rol imens în formarea imaginii creative a compozitorului. Cursurile cu Rimski-Korsakov, prietenia cu A. Lyadov și N. Findeisen au contribuit la stabilirea propriei sale poziții creative în mintea muzicianului georgian. S-a bazat pe convingerea necesității unei relații organice între cântecele populare georgiene și mijloacele de exprimare care s-au cristalizat în practica muzicală comună europeană. La Sankt Petersburg, Balanchivadze continuă să lucreze la opera Darejan Insidious (fragmentele acesteia au fost interpretate încă din 1897 la Tbilisi). Opera are la bază poezia „Tamara cea Insidioasă” a clasicului literaturii georgiane A. Tsereteli. Compoziția operei a fost amânată, iar ea a văzut lumina rampei abia în 1926 la Teatrul de Operă și Balet Georgian. Apariția lui „Darejan insidios” a fost nașterea operei naționale georgiane.

După Revoluția din octombrie, Balanchivadze trăiește și lucrează în Georgia. Aici, abilitățile sale de organizator al vieții muzicale, personalitate publică și profesor au fost întruchipate pe deplin. În 1918 a fondat o școală de muzică în Kutaisi, iar din 1921 a condus departamentul de muzică al Comisariatului Poporului pentru Educație din Georgia. Lucrarea compozitorului a inclus teme noi: aranjamente corale de cântece revoluționare, cantata „Glorie lui ZAGES”. Pentru deceniul de literatură și artă a Georgiei la Moscova (1936) a fost realizată o nouă ediție a operei Darejan Insidiosul. Puținele lucrări ale lui Balanchivadze au avut un impact uriaș asupra următoarei generații de compozitori georgieni. Genurile principale ale muzicii sale sunt opera și romanțele. Cele mai bune exemple ale versurilor de cameră-vocală ale compozitorului se disting prin plasticitatea melodiei, în care se poate simți unitatea organică a intonațiilor melodiilor de zi cu zi georgiene și romantismului clasic rusesc („Când te privesc”, „Tânjesc”. pentru tine pentru totdeauna”, „Nu-ți pare rău pentru mine”, un duet popular „Primăvara etc.).

Un loc special în opera lui Balanchivadze îl ocupă opera liric-epică Darejan the Insidious, care se distinge prin melodia sa strălucitoare, originalitatea recitativelor, bogăția melo-urilor și descoperirile armonice interesante. Compozitorul nu folosește doar cântece populare georgiane autentice, dar în melodiile sale se bazează pe tiparele caracteristice folclorului georgian; aceasta conferă operei prospețime și originalitate culorilor muzicale. Acțiunea scenică suficient de abil concepută contribuie la integritatea organică a spectacolului, care nu și-a pierdut semnificația nici astăzi.

L. Rapatskaia

Lasă un comentariu